PROIECTAREA REZERVOARELOR DE DEPOZITARE:
Protecţia contra exploziilor a instalaţiilor care aparţin domeniului „depozitarea lichidelor şi a topiturilor inflamabile” în rezervoare supraterane cilindrice verticale cu capac rigid este reglemantată în ţara noastră de către capitolul IV. al ordinului 2/2002. (I. 23.) BM (1) (al Ministerului de Interne). Reglemantările mai importante din străinătate [API 650 (2), DIN 4119 (3)] asigură cu prescripţii mai detailate, de la caz la caz chiar şi mai severe protecţia contra exploziilor.
De domeniul noţiunii din titlu aparţin rezervoarele cilindrice verticale cu volumul de 100 m3 - 80000 m3, caracteristice fiind rezervoarele de depozitare a petrolului şi a produselor petroliere mai departe a substanţelor chimice lichide, la care tensiunea superficială a mediului depozitat face posibilă la temperatura de funcţionare prin amestecarea cu aerul a gazului (vaporilor) inflamabil formarea unui amestec de gaz cu pericol de explozie.
În general dimensiunile rezervoarelor din cauza facerii mai economicoase a depozitării creşte conform tendinţelor internaţionale, dar pe de altă parte şi ritmul de realizare a rezervoarelor mai mici (mai mici de 5000 m3) este mai mare prin dezvoltarea staţiilor de depozitare mici, private: adică se poate observa foarte bine lărgirea gamei de dimensiuni.
Conform soluţiei tradiţionale pentru depozitarea mediilor cu pericol de explozie s-au folosit rezervoare deschise cu capace plutitoare, la care s-a eliminat printr-o construcţie simplă expléozia din spaţiul de dom; pur şi simplu nu există spaţiu de dom. Dar cerinţa transportului de materiale cu tehnologie închisă a readus capacul rigid. Actualmente se înfiinţează şi se amplasează şi la noi în ţară în majoritatea cazurilor rezervoare cu pendulă de gaz sau cu capac interior plutitor.
În cazul rezervoarelor cu capac tradiţional rigid şi la cele moderne cu capac interior plutitor şi cu pendulă de gaz în cazul exploziei cantităţii de mai mulţi mii de metri cubi a gazului explozibil închis în spaţiul de dom se eliberează o energie uriaşă de distrugere, şi aceasta periclitează rezervoarele şi împrejurimea lor.
Din această cauză rezervoarele trebuie construite aşa fel, încât în spaţiul de dom să nu se formeze un amestec de gaze cu pericol de explozie, dar dacă din cauza unei greşeli apare totuşi această situaţie, atunci
- cu ocazia exploziei din spaţiul de vapori să se formeze pe capacul rezervorului o suprafaţă care se deschide-se crapă uşor, prin care explozia din spaţiul de vapori să-şi poată pierde energia fără distrugerea rezervorului.
Din punctul de vedere al tehnicii de depozitare soluţia absolută este execuţia cu pendulă de gaz. Tehnologia de depozitare se realizează într-un sistem complet închis.
Capacul interior plutitor este o soluţie particulară, funcţionează independent de orice altă condiţie, dacă se execută conform prescripţiilor normei PI 650. Din cauza deschiderilor de ventilare ale capacului rigid spaţiul de dom este un spaţiu liber ventilat, nu există pericolul pornirii în cazul exploziei de incendiu. (În cazul lichidelor inflamabile volatile este nevoie totuşi de capac „zburător”!)
Din cele de mai sus se poate vedea că, în spaţiul domului rezevoarelor de tip cu pendulă de gaz sau cu capac interior plutitor nu se formează amestec de gaz-aer cu pőericol de explozie. Dar în cazul unei avarii neprevizibile acesta se poate totuşi întâmpla, şi dacă apare energia iniţiatoare, se produce catastrofa. Este nevoie deci de capacul „zburător”!
Dacă se produce totuşi incendiul de rezervor (şi conforma statisticii acesta apar rar, dar se întâmplă), va putea provoca o catastrofă fără instalaţie de protecţie contra incendiilor. Şi care constructor, investor, exploatator s-ar angaja cu plăcere să preia răspunderea pricinuitorului unei situaţii de pericol cu urmări neprevizibile? Pe lângă acesta – cum în toată lumea aproape peste tot – şi în ţara noastră este obligatorie amplasarea instalaţiei de stingere a incendiilor cu spumă pe rezervoarele de depozitare a lichidelor inflamabile, şi fără discuţie prescripţia nu este de prisos. Şi dacă şi aşa este obligatorie, de ce să nu fie de calitate bună?
